“Sunt artist vizual și mi-ar plăcea să pot arăta lumii ce fac. Canalele de socializare ne permit acum acest lucru, dar îmi doresc ca oamenii să vadă pe viu lucrările mele. Pentru că este o diferență enormă între realitate și pixelii de pe un ecran, oricât de performant ar fi el.
Din fericire, am oportunitatea să am lucrări expuse în galerii din Romania și chiar din Europa. Dar arta nu cred că este facută să stea izolată în galerii. Cred că arta trebuie să ne înconjoare în viața de zi cu zi și să își găsească locul și în spațiul public. Și cred că nu sunt singurul care își adresează această întrebare. Am observat că multe persoane postează pe canalele de socializare poze lângă sau cu operele ilegale ale unor artiști, artiști care, de cele mai multe ori, își păstrează anonimatul.
Hai să ne gândim că poate printre noi există “un nou Brâncuși” care ar vrea să lase în spațiul urban lucrările lui. Nu ar trebui să îi acordăm un spațiu unde să se poată exprima legal?
O diferență între arta stradală și vandalism e foarte greu de stabilit din punct de vedere artistic, dar din punct de vedere legal, situația este foarte clară. Poți picta pe casă sau pe gardul tău proprietate personală sau cu acordul scris al proprietarului și doar dacă ai autorizație. Și o autorizație înseamnă un proiect, avize și o procedură care, pe lângă o durată considerabilă presupune și costuri. Același lucru este valabil și pentru amplasarea unei sculpturi.
Tot acest proces și lipsa unor spații clar definite pentru acest mod de exprimare artistică fac ca multe din clădirile din București să arate… o să spun “neglijent” pentru a nu folosi un termen peiorativ. E normal să încurajăm artiștii să aducă arta cât mai aproape de comunitatea în care trăiesc.
În aceeași măsură, cred că un aspect îngrijit al fațadelor ajută să avem un oraș cu un aspect mai plăcut.
Promit să revin cu un articol avizat din punct de vedere juridic cu situația exactă în care o casă, un gard, garaj sau orice fel de construcție să poate fi transformată în mod legal într-o “pânză” de pictură. Mă refer aici la legislația în vigoare care reglementează arta stradală.
Oare principalul motiv pentru care fațadele clădirilor arată în cele mai multe cazuri neglijent, nu este chiar faptul că un artist nu își poate aloca timpul necesar pentru realizarea operei și deci nu va putea executa o lucrare la adevăratul lui potențial. Pentru că nu o face într-un cadru bine “definit”, ci mai degrabă “ilegal”?
Un exercițiu simplu pentru a înțelege de ce spun aceste lucruri despre București ar fi sa încerci să numeri într-o zi în drumul tău prin oraș câte tag-uri/grafitti-uri poți vedea pe pereții clădirilor, mă refer aici la cele care sunt făcute în grabă și, în mod evident, fără aprobarea autorităților.
Cred ca ar trebui găsit un mod de a plasa arta în viața noastră de zi cu zi, pe stradă, într-un cadru bine definit dar care, să nu îngrădească și să limiteze artiștii.
Voi ce idei aveți care ar putea face posibil acest lucru? Întreabă un artist care vrea să trăiască într-un oraș mai frumos și care își dorește să aducă arta mai aproape de comunitate și de spațiul public. ”
